Sinonimele reprezinta una dintre cele mai bogate si variate resurse ale limbii romane. Folosirea sinonimelor este inevitabila si are rolul de a fluidiza comunicarea si de a imbogati semantic fraza in care sunt folosite. Fara a utiliza sinonimele, fraza ar fi saraca si seaca, iar interpretare acesteia de catre o alta persoana ar deveni foarte greu de realizat.
Sinonimele sunt recunoscute ca o echivalenta semantica intre doua cuvinte. O definitie pe intelesul tuturor este : sinonimele sunt cuvintele (sau grupurile de cuvinte) cu forme diferit,e ce au un inteles identic sau foarte asemanator.
Sinonimia lexicala se manifesta numai intre grupurile de cuvinte (sau cuvintele) ce fac parte din aceeasi versiune a limbii, sau din limba vorbita in aceeasi regiune. Aceasta nu se poate manifesta in cazul in care cele doua cuvinte sunt din dialecte diferite, sau apartin unor versiuni diferite (in timp) ale limbii.
Primii pasi in analiza sinonimelor
Atunci cand dorim sa facem o analiza a sinonimelor, primul pas este intotdeauna constituit de analiza semica, ce este utilizata pentru a identifica seriile sinonimice. Gruparea unor cuvinte in serii sinonimice se face in functie de structura semica (aceasta va trebui identificata in prealabil), stabilindu-se apoi semele comune.
Atentie la semele suplimentare. Acestea anuleaza identitatea semantica si fac imposibila gruparea cuvintelor in serii sinonimice.
Astfel, este necesar ca sinonimele sa aiba un numar mare de seme comune, dar cat mai putine seme diferentiatoare.
Analiza contextuala se face in etapa urmatoare si are rolul de a valida analiza semica. Intelesurile identice presupun intotdeauna o identitate de sens, sinonimia intre doua cuvinte stabilindu-se prin procedeul substitutiei. Astfel, un cuvant va fi inlocuit cu un alt cuvant nou cu acelasi inteles, iar sensul frazei nu trebuie sa se modifice.
Sinonimele scot in evidenta contextul
Elementul determinant in definirea sinonomiei este contextul, deoarece egalitatea sensului cuvintelor nu se poate face decat functional (adica in context). Contextul are in acest caz un inteles dual: poate fi inteles atat ca un enunt, cat si ca o secventa minima de termeni folositi.
In cazul adjectivelor, identitatea de sens este demostrata intr-un context nominal, deoarece substituirea adjectivelor anonime nu trebuie sa duca la schimbarea intelesului global al sintagmei nominale.
In practica, analiza semantica a adjectivelor nu tine foarte mult cont de pozitia adjectivului in fata numelui. In cazul in care postpozitia are rolul de a sublinia primul sens al adjectivului, antepunerea va declansa obligatoriu o modificare, in sensul neutralizarii sau slabirii adjectivului epitet.
O trasatura specifica limbii romane consta in adjectivele al caror sens depinde de cele mai multe ori de pozitia pe care o ocupa in raport cu centrul nominal.
Atunci cand dorim sa facem comparatia intre doua verbe, contextul va trebui sa fie neaparat de natura frastica. In acest caz, sinonimia va fi analizata prin compararea a doua fraze elementare.
Unul dintre minusurile dictionarelor de sinonime actuale este reprezentat de faptul ca nu exemplifica seriile sinonimice ce au fost inregistrate ca urmare a unor contexte.
In acest caz, daca vom incadra un cuvant intr-un context vom observa ca inlocuirea acestuia cu alt cuvant din seria sa sinonimica nu va duce la stabilirea unei relatii de sinonimie.