Sinonimele sunt definite ca relatia semantica stabilita intre cuvintele (sau grupurile de cuvinte) cu un inteles asemanator sau identic.

Conform acestei defintii, vocabularul limbii romane este constituit din nu mai putin de trei submultimi:

• O multime alcatuita din cuvinte ce nu poseda sinonime;
• O alta multime este constituita din cuvinte ce au sinonime;
• Ultima dintre multimi este constituita numai din cuvinte ale caror echivalente sinonimice sunt formate din perifraze.

Sinonimele sunt definite in mai multe moduri

In urma unor studii aprofundate, sinonimia a devenit usor de definit si poate fi incadrata in doua mari concepte:

• Prin descrierea relatiilor ce se stabilesc intre cuvintele cu inteles de sinonime, precizand limitele sinonimiei si condiile acesteia;
• Prin inventarierea si clasificarea celor trei submultimi de mai sus.

In cazul in care studiem sinonimele din punctul de vedere al celor trei submultimi, prima dificultate de care ne lovim o vom avea din cauza polisemiei. Un cuvant polisemic este caracterizat de mai multe sensuri diferite, ce trimit la sinonime diferite, care la randul lor trimit la altele, astfel incat vom obtine o  retea foarte complicata.

O alta problema consta in faptul ca sinonimele pe care le vom obtine daca vom desface in sensuri un cuvant polisemantic nu vor fi identice intre ele. Astfel, vom ajunge la concluzia ca inlocuirea unui cuvant printr-un sinonim nu se face in orice context.

Un principiu de baza atunci cand discutam despre sinonme este acela ca sinonimia poate fi stabilita numai la nivelul unui sens, nu al unui cuvant considerat global.

Directiile principale de cercetare ale sinonimelor din limba romana

Sinonimele pot fi intelese numai in urma unei cercetari destul de amanuntite, ce este grupata in doua directii principale:

• Delimitarea tipurilor de sinonime;
• Definirea conceptului de sinonimie.

Definirea sinonimiei, atat in semantica traditionala, cat si in cea moderna este oarecum empirica. Sinonimele sunt definite in sens larg, ca o vecinatate sau o asemanare a doua sau mai multe cuvinte. Din pacate, nu a fost inca stabilita stiintific care este aria de cuprindere a zonei careia i se aplica termenul de „aproximativ”.

Spre exemplu, in mare parte a situatiilor nu are nicio importanta daca o planta ce este caracterizata prin radacina, tulpina si ramuri este denumita pom, copac sau arbore.

Situatia se schimba radical in momentul in care stim ca acesta este un par, un gutui sau un artar, caz in care precizarea sinonimelor va trebui sa fie extrem de precisa, iar acest lucru ne duce la concluzia ca relatia de sinonimie se schimba in functie de perspectiva pe care o avem asupra unui anumit obiect.

Restrictiile pot apare si la nivel geografic, la nivel regional sau daca cuvintele fac parte din versiuni diferite ale limbii. Atunci cand folosim un sinonim, trebuie sa tinem cont nu doar de aspectele generale ale obiectului, ci si de aria geografica in care sunt utilizate cuvintele.

Astfel pentru ca anumite cuvinte sa fie considerate sinonime este necesar sa cunoastem identitatea obiectului la care facem referire, repartitia zonei geografice unde se folosesc cuvintele sinonimice si repartitia stilistico – functionala a lor.