Sinonimele sunt reponsabile de fluidizarea frazelor limbii romane. Folosirea acestora imprumuta limbii scrise sau vorbite un caracter melodic si fac ca frazele sa fie usor de inteles si de interpretat.
Gama sinonimica trebuie sa fie bogata si foarte precisa, pentru a se putea identifica cu usurinta intelesul frazelor, iar limbajul stiintific este cel ce asigura un grad mare de precizie, datorita caracterului monosemantic al termenilor si a preciziei formularilor.
Sinonimele perfecte, un apanaj al limbajului stiintific
Cele mai multe sinonime perfecte sunt intalnite in cazul limbajului stiintific. Astfel, perechile „nitrogen – azot” sau „sodiu – natriu” sunt exemple elocvente ale unei potriviri perfecte a termenilor.
Aceasta potrivire perfecta a intelesului cuvintelor nu este posibila decat rareori in cazul limbajului administrativ sau oficial si intervine in cazul in care este nevoie sa explicam o perifraza sau un cuvant.
Desi ar trebui incluse in categoria sinonimelor din limbajul stiintific, perechile „napi – crumpe” sau „barabule – cartofi” nu sunt sunt posibile deoarece acestea nu sunt incluse in aceeasi unitate a limbii.
Singura exceptie admisa de gramatica limbii romane o constituie limbajul artistic, deoarece acesta apeleaza (prin insasi natura lui) la toate variantele limbii si isi poate extrage cuvintele de care are nevoie.
Problema referentului in aceasta situatie este total atipica, deoarece enuntul poetic doar sugereaza simbolul acestuia si nu este folosit pentru identificarea riguroasa si directa a unui referent clar.
Factorul cheie in discutia identificarii sinonimelor ramane insa contextul. Astfel, inlocuirea unui cuvant cu un alt cuvant intr-un anume context evidentiaza egalitatea lor semantica.
A face afirmatia in aceasta situatie ca termenii inlocuiti sunt sinonime in intreaga lor extensiune semantica este foarte riscant si poate duce la confuzii destul de grave.
Frazele cursive trebuie sa se bazeze pe contexte cat mai diferite
In primul rand, trebuie sa ne asiguram ca sinonimia are capacitatea de a identifica obiectul la care fac referire cuvintele ce pot fi inlocuite.
In linii mari, orice tip de contexte se poate incadra intr-o anumita clasa. Daca dorim sa extindem sinonimia unei clase, aceasta va fi strans legata de extensiunea claselor de contexte in care vom aplica substituirea termenilor.
Demarcatia dintre clasele sinonimice este facuta in momentul in care unul dintre sinonime capata alt inteles.
Functiile sinonimelor sunt deosebit de importante, deoarece acestea joaca un rol important in gramatica limbii romane.
Cea mai importanta functie ramane cea de diferentiere, deoarece o limba scrisa nu poate retine pentru o perioada lunga de timp seriile de cuvinte identice din punct de vedere semantic.
Atunci cand facem referire la limba vorbita, situatia sufera o schimbare insemnata. Diferentele ce isi fac aparitia intre sinonime se pot adanci sau estompa imediat, in functie de intentia de comunicare a vorbitorului.
Sunt frecvente si cazurile in care unele cuvinte ce nu pot fi considerate sinonime si nu pot fi incluse in nicio clasa sinonimica, pot deveni sinonime in anumite contexte.
Vorbitorul, desi nu constientizeaza intotdeauna, poarta cu sine seriile de sinonime acceptate ca atare si acesta este unul dintre motivele principale (atunci cand facem referire la sinonimia vorbita) in care trebuie sa deosebim doua operatiuni diferite.