Sinonimele sunt unele dintre cele mai interesante elemente gramaticale. De folosirea lor depinde in cea mai mare masura claritatea si expresivitatea unei fraze, iar folosirea frecventa a acestora ne ofera posibilitatea de a avea fraze cursive si usor de interpretat.

Lipsa sinonimelor dintre-o propozitie este remarcata destul de usor, deoarece aceasta devina arida, seaca si foarte greu de inteles si de interpretat.

Atunci cand discutam despre sinonimia morfologica trebuie sa avem ca si punct de plecare definitia morfologiei ca atare. Morfologia este partea gramaticii ce se ocupa cu studiul flexiunii cuvintelor. Flexiunea este responsabila cu mentinerea aceleiasi informatii din punct de vedere semantic, realizata cu ajutorul unui radical si modificarea informatiei gramaticale cu ajutorul unui flectiv.

Sinonimia morfologica isi face aparitia in secolul XX

Sinonimia morfologica este ultima aparuta in cadrul stiintelor ce se ocupa de studiul sinonimelor si isi face aparitia in Parisul anului 1841.

Lafaye este primul lingvist ce reuseste sa faca distinctia intre sinonimele gramaticale si cele propriu zise, ce sunt definite ca avand acelasi etimon, iar diferentele dintre ele depind de anumite imprejurari gramaticale.

In Romania, sinonimia morfologica isi face aparitia cu aproximativ 100 de ani mai tarziu. Gheorghe Poalelungi publica in 1960 studiul „Sinonimia gramaticala”, unde defineste sinonimele gramaticale.

Primul ce defineste insa foarte exact morfologica este Sorin Stati. Aceasta este considerata drept o identitate lexicala ce se asociaza unor opozitii suprimate din continutul gramatical (spre exemplu: poate veni – poate sa vina).

Luminita Hoarta Lazarescu vede sinonimia morfologica ca fiind cuvintele ce au o organizare morfematica diferita sau cele ce transmit aceeasi informatie din punct de vedere gramatical de tip categorial.

Astfel, sinonimele morfologice sunt clasificate astfel:

• Sinonimele morfologice de gradul I sunt definite printr-o organizare morfematica diferita, atat la nivelul informatiei gramaticale cat si din punct de vedere al informatiei semantice;
• Sinonimele morfologice de gradul II au la baza o organizare morfematica diferita, atat in cazul informatiei gramaticale categoriale cat si prin lipsa unei identitati semantice.

Comutabilitatea este considerata un principiu de baza

Desi studiile despre sinonimia morfologica sunt destul de putine, ideea comuna a tuturor este aceea prin care este definit principiul de baza: comutabilitatea.

Indiferent ca acestea se denumesc constructii, ca in cazul lui Gh Poalelungi (ce sunt deosebite numai prin modul in care este reprezentata informatia gramaticala categoriala) sau identitate lexicala (in viziunea lui Sorin Stati), comutabilitatea este elementul esential fara de care sinonimia morfologica nu ar putea exista.

Apara insa un element nou in discutia asupra sinonimiei morfologice introdus de Gh Poalelungi: paralelismul gramatical. Acesta este explicat prin existenta unor valori multiple ale instrumentelor gramaticale.

Transmiterea aceluiasi continut gramatical se face, in cazul sinonimiei morfologice, prin utilizarea unor flective diferite, iar acest lucru ne conduce catre un sistem de redundanta. Cu alte cuvinte, folosirea unei singure marci ne poate trimite catre mai multe categorii gramaticale.

Acestea sunt destul de usor de inteles si de explicat, deoarece sunt transpuneri lingvistice ale unor categorii logice,  ce isi gasesc un corespondent in realitate in raporturile dintre entitati si caracteristicile acestora.