Gramatica este una dintre cele mai dificile obiecte de studiu ale copilariei. Limba romana este destul de dificila, iar vocabularul vast si regulile gramaticale multiple si destul de greu de inteles pot provoca dureri de cap pana si celor mai buni dintre copii.

Sinonimele reprezinta insa una dintre cele mai placute parti ale gramaticii, deoarece sunt usor de inteles, iar regulile de aplicare ale acestora sunt foarte clare.

Acestea sunt folosite pentru a imbogati forma unei fraze si a evita „repetitia suparatoare”, lucru ce poate face fraza arida si greu de inteles.

Un lucru deosebit de interesant si mai putin studiat in scoala sunt originile sinonimiei. Studiul radacinilor sinonimiei ne va arata clar „de unde venim si incotro ne indreptam”, iar sinonimele devin astfel o dovada vie a vechimii limbii romane.

Sinonimia are radacini stravechi

Sinonimele au ca sursa principala imprumutul din alte limbi al unor cuvinte ce au acelasi inteles cu un cuvant romanesc. Primul exemplu ce imi vine in minte este echivalentul cuvantului dacic „pantece”. Astfel,  s-a imprumutat cuvantul „foale”, iar din greaca „stomac”. Exista chiar si un echivalent imprumutat din limba latina: „abdomen”.

Sinonimele provin si din alte surse, de obicei indirecte:

• Polisemia: dezvoltarea unui complex larg de sensuri ale unor cuvinte duce la formarea sinonimelor:
• Derivarea: spre exemplu nadejde – a nadajdui – a spera;
• Derivarea regresiva;
• Dubletele etimologice: sunt cuvintele ce isi au provenienta in acelasi etimon prin date diferite sau din afiliere.

Atunci cand dorim sa intram in profunzime, vom vedea ca sinonimele unui cuvant pot avea origini multiple, ce pot fi:

• Familiale: cuviincios – decent;
• Regionale: varza – curechi;
• Poetice: patetic – duios;
• Arhaic: pahar – pocal;
• Popular: femeie – muiere;
• Argotic: a fura – a da cu jula;
• De jargon;
• Profesional: plaman – pulmon.

 Sursa principala a sinonimelor sunt imprumuturile din alte limbi

Perechile de sinonime pot avea functii distincte de comunicare, iar in acest caz acestea pot face parte din anumite variante diatopice sau diacronice.

Aceste situatii sunt cel mai bine observate atunci cand folosim limbajul scris, care in functie de stilul folosit face selectia unui anumit sinonim dintr-o serie.

Asa dupa cum am mai metionat, sinonimele isi au originea in bogatia de cuvinte imprumutate de limba romana de-a lungul veacurilor.

Limba dacica a asimilat foarte multe cuvinte din latina, ce a fost asimilata rapid de catre locuitorii zonei si a devenit baza unei noi limbi.

Fondul latin a asimilat in continuare elementele de contact lingvistic si cultural ale vecinilor, in limba romana patrunzand multe cuvinte turcesti, grecesti, slave sau ale popoarelor din vestul Europei, ce au contribuit la imbogatirea vocabularului si la cresterea numarului cuvintelor ce se puteau substitui reciproc.

Un element interesant este faptul ca nici in prezent numarul de cuvinte din vocabularul romanesc nu inceteaza sa creasca, un rol important avandu-l terminologia stiintifica, ce a introdus in vocabular foarte multi termeni tehnici.

Sinonimele provin si din transferul semantic, deoarece acesta introduce in limbaj o noua perspectiva in care sunt apreciate obiectele.

Uneori, aceasta perspectiva dispare destul de repede, iar daca este reactualizata poate scoate in evidenta caracterul temporar al echivalentei dintre termeni.